Un oraș într-un cadru natural uimitor, cu un patrimoniu arhitectural și istoric bogat, care oferă o combinație de neegalat între cultură, gastronomie înfloritoare și avantajele apelor termale și ale obiectivelor din patrimoniul mondial. Se numește Budapesta. Cititi recomandarile »

Palatul Lillafüred se află la aproximativ 10 kilometri de Miskolc, între Munții Bükk și Lacul Hámori. Clădirea, cunoscută astăzi drept Hotel Palota, a fost ridicată între 1927 și 1930 după planurile arhitectului Kálmán Lux, care s-a inspirat din palatele renascentiste din vremea regelui Matia Corvin. Ideea dezvoltării unei stațiuni la Lillafüred a fost susținută în anii 1920 de premierul István Bethlen, iar hotelul s-a deschis la 7 iunie 1930. Odată cu lucrările au fost amenajate grădinile în terase și cascada de aproximativ 20 de metri de pe pârâul Szinva. În 1933, poetul Attila József a participat aici la o întâlnire a scriitorilor, iar șederea la Lillafüred este legată de poemul său „Óda”. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, hotelul a fost transformat în spital militar. Cititi detaliile »

Regiunea viticolă Tokaj se află în nord-estul Ungariei, la poalele Munților Zemplén, în jurul orașului Tokaj și al mai multor sate cu tradiție în cultivarea viței-de-vie. Vinul se produce aici de câteva secole, iar numele regiunii este legat în primul rând de Tokaji Aszú, vin dulce făcut din struguri afectați de Botrytis cinerea, cunoscută drept putregai nobil. Toamnele cu ceață, zilele însorite și solurile vulcanice creează condițiile potrivite pentru acest tip de vin. În localități precum Mád, Tarcal, Tállya și Tokaj apar podgorii, crame și pivnițe săpate în rocă, unele folosite de sute de ani. O mare parte din vin este maturată în butoaie ținute în aceste galerii, unde temperatura rămâne stabilă. Peisajul cultural al regiunii Tokaj a intrat în patrimoniul mondial UNESCO în 2002. Cititi detaliile »

Muzeul House of Terror se află pe bulevardul Andrássy nr. 60 din Budapesta, într-o clădire folosită în secolul XX de două organizații represive. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial aici a funcționat un sediu al Partidului Crucilor cu Săgeți, iar după 1945 clădirea a fost preluată de poliția politică a regimului comunist. Muzeul s-a deschis în 2002 și prezintă perioada fascistă, ocupația sovietică, instaurarea comunismului, deportările, procesele politice și Revoluția Maghiară din 1956. Traseul trece prin săli cu documente, fotografii, filme și obiecte originale, apoi coboară în subsol, unde au fost refăcute celule folosite pentru detenție și interogatorii. În curtea interioară este expus un tanc sovietic, iar pe pereți apar fotografiile unor oameni care au murit în timpul represiunii. Cititi detaliile »

Muzeul în aer liber Skanzen se află lângă Szentendre, la aproximativ 20 de kilometri de Budapesta, și arată cum trăiau oamenii în satele și târgurile Ungariei în secolele XVIII–XX. Muzeul a fost fondat în 1967, iar din 1972 funcționează ca instituție independentă. Pe un teren de aproape 80 de hectare au fost aduse case, biserici, mori, hambare, ateliere și alte clădiri din diferite regiuni ale țării, apoi au fost reconstruite aici după forma lor originală. Astăzi sunt aproximativ 350 de clădiri, grupate în zone care refac aspectul unor sate și mici orașe. În interiorul caselor apar mobilier, unelte, sobe, textile și obiecte folosite în viața de zi cu zi. Unele gospodării au grădini și animale, iar brutăriile și atelierele sunt folosite în timpul demonstrațiilor organizate pentru public. Cititi detaliile »

Băile termale Hajdúszoboszló se află în estul Ungariei, la aproximativ 20 de kilometri de Debrecen, și s-au dezvoltat în jurul unei surse descoperite accidental în 1925. Inginerul Ferenc Pávai-Vajna căuta gaze naturale când un foraj făcut la peste 1.000 de metri adâncime a adus la suprafață apă fierbinte, cu o temperatură de peste 70°C. Primele băi s-au deschis în 1927, iar complexul a crescut în următoarele decenii. Apa conține iod, brom, sare și alte minerale și este folosită în băi și proceduri balneare. Astăzi, zona Hungarospa include băile medicinale, piscine în aer liber, Aquapark și Aqua-Palace, o parte acoperită care funcționează tot anul. Hajdúszoboszló are bazine pentru tratament, înot și relaxare, iar vara sunt deschise și piscinele mari din zona de ștrand. Cititi detaliile »

Băile rupestre Miskolctapolca se află la marginea orașului Miskolc, într-o zonă cu izvoare termale folosite de câteva secole. Particularitatea locului este bazinul amenajat direct într-un sistem natural de peșteri din calcar, unde apa are în jur de 30°C. Primele informații despre o baie amenajată aici datează din secolul al XVIII-lea, iar complexul modern a început să prindă formă în anii 1930 și 1940. Prima parte a peșterii destinată înotului s-a deschis în 1959, iar galeriile au fost extinse ulterior. Astăzi, traseul prin apă trece prin săli naturale, culoare înguste și bazine amenajate, printre ele Sala Stelelor și Sala Romană. Complexul include și piscine în aer liber, saune și zone pentru relaxare, iar ruinele unei vechi mănăstiri benedictine pot fi văzute lângă intrarea în băi. Cititi detaliile »

Formațiunile de bazalt de la Hegyestű se află lângă satul Monoszló, în partea de nord a Lacului Balaton, în zona numită Bazinul Káli. Hegyestű este restul unui vulcan activ în urmă cu aproximativ opt milioane de ani, iar vechea carieră a tăiat muntele și a lăsat la vedere interiorul său. Peretele de bazalt este format din coloane aproape verticale, apărute atunci când lava s-a răcit și s-a contractat. Unele au forme regulate, cu cinci sau șase laturi, și pot fi urmărite pe aproape toată înălțimea peretelui. Vârful Hegyestű ajunge la 337 de metri, iar traseul până sus trece pe lângă fosta carieră și expoziția geologică amenajată aici. De pe partea superioară se văd Bazinul Káli, dealurile vulcanice din jur și, în depărtare, Lacul Balaton. Cititi detaliile »

Rezervația geologică Ipolytarnóc se află în nordul Ungariei, aproape de granița cu Slovacia, la aproximativ 150 de kilometri de Budapesta. Locul este cunoscut pentru fosilele vechi de 17–23 de milioane de ani, rămase dintr-o perioadă în care aici exista un peisaj subtropical. Au fost descoperiți dinți de rechin dintr-o mare veche, trunchiuri de copaci pietrificate, urme de frunze și numeroase amprente lăsate de animale. O erupție vulcanică produsă în urmă cu aproximativ 17 milioane de ani a acoperit terenul cu material vulcanic și a ajutat la conservarea urmelor. Cercetătorii au identificat amprente atribuite rinocerilor, păsărilor, carnivorelor și altor mamifere. Primele cercetări științifice au început în 1836, după descoperirea unui trunchi uriaș pietrificat. Astăzi, o parte din fosile sunt prezentate direct în locurile în care au fost găsite. Cititi detaliile »

Parcul Național Fertő-Hanság se află în nord-vestul Ungariei, lângă granița cu Austria, și are aproximativ 23.700 de hectare. Teritoriul este împărțit în mai multe zone, de la malurile Lacului Fertő și stufărișurile sale până la mlaștinile și pajiștile din Hanság. Parcul a fost creat în 1991 în jurul lacului Fertő, iar în 1994 i s-a adăugat zona Hanság. Lacul este puțin adânc, are întinderi mari de stuf și continuă dincolo de graniță în Austria, unde intră în Parcul Național Neusiedler See-Seewinkel. În jurul apei trăiesc egrete, stârci, gâște, rațe, lopătari și numeroase păsări migratoare. Fertőújlak este cunoscut pentru lacurile sărate și punctele de observare a păsărilor, iar din Sarród pornesc trasee spre alte zone ale parcului. O parte din regiunea Fertő/Neusiedler See a intrat în patrimoniul mondial UNESCO în 2001. Cititi detaliile »

Parcul Național Kiskunság se află între Dunăre și Tisa, în partea centrală a Ungariei, și are 50.523 de hectare. A fost înființat la 1 ianuarie 1975, fiind al doilea parc național creat în țară. Teritoriul nu formează un singur bloc, ci este împărțit în nouă zone protejate, fiecare cu alt tip de peisaj. În apropiere de Fülöpháza sunt dune de nisip modelate de vânt, iar în nord apar stepe sărate, pajiști și lacuri cu apă puțin adâncă. Parcul include și zone umede, stufărișuri și păduri de lângă Tisa. Aici trăiesc dropii, șoimi de seară, păsări de apă și numeroase alte specii adaptate câmpiei. Mai multe trasee pornesc din apropierea localităților Kecskemét, Bugac și Fülöpháza, iar unele zone au turnuri pentru observarea păsărilor și poteci amenajate prin dune sau pajiști. Cititi detaliile »

Parcul Național Bükk se află în nordul Ungariei, între orașele Eger și Miskolc, și cuprinde o mare parte din Munții Bükk. A fost înființat în 1977, fiind primul parc național montan al țării. Pădurile de fag acoperă cea mai mare parte a munților, iar printre ele apar platouri de calcar, văi, izvoare și sute de peșteri. Platoul Bükk este traversat de numeroase trasee de drumeție, iar în apropiere sunt sate și stațiuni precum Lillafüred și Szilvásvárad. Valea Szalajka este cunoscută pentru cascada Fátyol, izvoarele carstice și calea ferată forestieră. În Peștera Istállós-kő au fost descoperite unelte și alte urme ale oamenilor care au trăit aici în Paleolitic. Parcul are și numeroase animale sălbatice, printre ele cerbi, mistreți, pisici sălbatice și mai multe specii de lilieci. Cititi detaliile »

Lacul Velence se află în centrul Ungariei, între Budapesta și Lacul Balaton, în apropierea localităților Velence, Gárdony și Agárd. Are o suprafață de aproximativ 26 de kilometri pătrați și este unul dintre cele mai mari lacuri naturale din țară. Apa are o adâncime medie de numai 1,5 metri, iar vara se încălzește repede, temperaturile trecând uneori de 26°C. Malurile diferă destul de mult: în est sunt plaje și zone pentru sporturi nautice, în timp ce partea vestică are întinderi mari de stuf și locuri folosite de păsările acvatice. Lacul este cunoscut pentru înot, caiac, windsurfing și pescuit, iar în jurul său există un traseu de bicicletă de aproximativ 30 de kilometri. În apropiere sunt dealurile Velence, rezervații pentru păsări și localități mici unde turismul s-a dezvoltat în jurul apei. Cititi detaliile »

Lacul Tisa se află în estul Ungariei și este un lac artificial creat pe râul Tisa, în urma construirii barajului de la Kisköre. Are aproximativ 127 de kilometri pătrați și este al doilea lac ca suprafață din țară, după Balaton. Umplerea rezervorului a început în anii 1970, iar în timp s-au format insule, canale, golfuri și întinderi cu apă puțin adâncă. Stuful și vegetația acvatică au creat condiții bune pentru păsări, pești și alte animale. În jurul lacului sunt localități precum Tiszafüred, Poroszló și Abádszalók, unde au fost amenajate plaje, porturi mici și puncte de plecare pentru excursii pe apă. Lacul este folosit pentru pescuit, caiac, plimbări cu barca și ciclism, iar o pistă amenajată permite ocolirea lui pe bicicletă. La Poroszló funcționează și Centrul Ecologic al Lacului Tisa, dedicat naturii și vieții din această zonă. Cititi detaliile »

Peștera Szemlő-hegyi se află sub dealurile Buda, în districtul II al Budapestei, la numai câțiva kilometri de centrul orașului. A fost descoperită în 1930, în timpul unor lucrări într-o carieră, iar galeriile cunoscute însumează aproximativ 2,2 kilometri. Peștera s-a format prin acțiunea apelor termale care urcau prin fisurile calcarului, iar pereții sunt acoperiți în multe locuri de depuneri minerale cu forme rotunjite, asemănătoare florilor sau conopidei. Din acest motiv, Szemlő-hegyi a primit și numele de „grădina de flori subterană a Budapestei”. Aproximativ 300 de metri de galerii au fost amenajați pentru vizitare, traseul fiind deschis publicului în 1986. Temperatura rămâne în jur de 12°C tot anul, iar aerul are umiditate ridicată și puțin praf. Traseul este amenajat cu alei și scări și are sectoare accesibile inclusiv persoanelor care folosesc scaun rulant. Cititi detaliile »

Peștera Lacului Tapolca se află chiar sub orașul Tapolca, la aproximativ 15 kilometri de Lacul Balaton, iar o parte din traseu se parcurge cu barca pe apă. Peștera a fost descoperită în 1903, în timpul săpării unei fântâni, apoi a fost deschisă vizitatorilor zece ani mai târziu. Galeriile s-au format în calcar vechi de aproximativ 13,7 milioane de ani, acolo unde apa rece din munți se întâlnește cu apa mai caldă care urcă din adâncime. Circuitul deschis publicului are 250 de metri: primii 70 de metri se parcurg pe jos, iar următorii 180 cu o barcă mică. Temperatura din interior rămâne în jur de 20°C pe tot parcursul anului. Galeriile sunt joase în unele locuri, iar barca trece aproape de pereții de calcar, ceea ce face ca plimbarea să fie partea cea mai cunoscută a vizitei. Cititi detaliile »

Situl roman Gorsium se află lângă satul Tác, la aproximativ 10 kilometri de Székesfehérvár. Romanii au construit aici o fortificație în jurul jumătății secolului I, într-un loc unde se întâlneau mai multe drumuri și exista un punct de trecere peste râul Sárvíz. La începutul secolului al II-lea, fortul a fost înlocuit de un oraș, Gorsium devenind locul unde aveau loc adunările provinciei Pannonia Inferior și ceremoniile dedicate împăratului. Orașul a fost distrus în jurul anului 260, apoi reconstruit spre sfârșitul secolului al III-lea sub numele Herculia. Traseul prin parcul arheologic trece pe lângă străzi romane, porți, temple, forum, locuințe, magazine și două bazilici paleocreștine. Săpăturile arheologice au început în 1958, iar parcul a fost deschis câțiva ani mai târziu. Cititi detaliile »

Aquincum se află în Óbuda, în partea de nord a Budapestei, și cuprinde ruinele unui oraș roman construit pe malul Dunării. Așezarea s-a dezvoltat în jurul unei tabere militare, iar din anul 106 Aquincum a devenit centrul provinciei Pannonia Inferior. Orașul civil era la aproximativ doi kilometri de zona militară și a primit statut de municipiu în timpul împăratului Hadrian, apoi statut de colonie în anul 194. În perioada sa de vârf avea aproximativ 10.000–12.000 de locuitori. În Parcul Arheologic se văd străzi, fundațiile unor case, băi publice, piața, temple, conducte de apă și canale pentru evacuarea apei. Muzeul expune obiecte găsite în timpul săpăturilor, printre ele fiind și părțile metalice ale unei orgi romane din secolul al III-lea, descoperită în 1931. Cititi detaliile »

Necropola paleocreștină din Pécs se află sub și în jurul centrului actual al orașului, în zona în care exista orașul roman Sopianae. În secolul al IV-lea, comunitatea creștină de aici a construit camere funerare sub pământ, iar deasupra unora au fost ridicate mici capele. Pereții mai multor morminte au picturi cu scene biblice, personaje creștine și motive decorative. Printre locurile cunoscute sunt Camera funerară Petru și Pavel, Camera Ulciorului și Cella Septichora, o clădire cu un plan neobișnuit, format din șapte abside. Situl UNESCO cuprinde 16 construcții funerare, în timp ce în vechiul cimitir au fost identificate peste 500 de morminte mai simple. O parte dintre camere pot fi vizitate prin centrul amenajat sub nivelul străzii. Necropola a intrat în patrimoniul mondial UNESCO în anul 2000. Cititi detaliile »

Sinagoga din Pécs este în Piața Kossuth, aproape de centrul vechi al orașului, și a fost construită între 1868 și 1869 pentru comunitatea evreiască locală. Proiectul a fost realizat de Frigyes Feszl, Károly Gerster și Lipót Kauser, care au combinat stilul romantic cu detalii întâlnite în arhitectura maură și romanică. Fațada are trei părți, ferestre înalte și un ceas, iar deasupra lui apare în ebraică un verset din Isaia: „Casa Mea se va numi casă de rugăciune pentru toate popoarele”. Sinagoga a fost inaugurată la 22 iulie 1869. În interior sunt galerii pe două niveluri, picturi decorative și o orgă construită de József Angster, prima lucrare mare realizată de atelierul pe care acesta îl deschisese la Pécs. Clădirea este folosită și astăzi de comunitatea evreiască și găzduiește o expoziție despre istoria evreilor din oraș și din regiunea Baranya. Cititi detaliile »

Sinagoga din Szeged, cunoscută și ca Noua Sinagogă, a fost construită între 1900 și 1903 după planurile arhitectului Lipót Baumhorn. Este a doua sinagogă ca mărime din Ungaria și combină stilul Art Nouveau cu forme istorice și detalii inspirate de arhitectura gotică și orientală. Rabinul Immánuel Löw a participat la alegerea simbolurilor și a decorului interior, unde plantele pictate trimit la speciile menționate în Biblie. Cupola, vitraliile realizate în atelierul lui Manó Roth și combinația de albastru, auriu și fildeș dau interiorului aspectul său cunoscut. Deasupra zonei principale este scris în ebraică și maghiară îndemnul „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Sinagoga este folosită și astăzi pentru rugăciuni și sărbători evreiești, dar găzduiește și concerte, expoziții și alte evenimente culturale. Cititi detaliile »

Moscheea lui Pașa Qasim este în Piața Széchenyi, chiar în centrul orașului Pécs. Clădirea a fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, în perioada în care orașul era sub stăpânire otomană, pe locul unei biserici medievale dedicate Sfântului Bartolomeu. După plecarea otomanilor, moscheea a devenit biserică romano-catolică și este folosită astăzi sub numele de Biserica Adormirea Maicii Domnului. Din vechea moschee au rămas cupola, forma generală a clădirii, ferestrele și mai multe inscripții arabe din interior. Minaretul a fost demolat în secolul al XVIII-lea. În același spațiu apar acum altarul creștin, o cruce și elemente decorative islamice, ceea ce face ușor de urmărit cele două perioade din istoria clădirii. Moscheea este unul dintre reperele arhitecturii otomane din Pécs. Cititi detaliile »

Biserica Mare Reformată din Debrecen este ridicată în Piața Kossuth, în centrul orașului, și este legată de istoria comunității reformate din Ungaria. Actuala clădire a fost construită între 1805 și 1824, după ce un incendiu din 1802 a distrus biserica mai veche. Arhitectul Mihály Péchy a desenat proiectul, alegând un stil neoclasic și două turnuri care ajung la aproximativ 61 de metri. Interiorul este simplu, cu pereți albi, galerii și o orgă mare. La 14 aprilie 1849, aici a fost citită Declarația de Independență a Ungariei, iar Lajos Kossuth a anunțat desprinderea de Casa de Habsburg. Scaunul folosit de Kossuth în acea zi este expus în biserică. Din turnuri se vede centrul Debrecenului, iar în unul dintre ele este montat vechiul clopot Rákóczi. Cititi detaliile »

Catedrala din Szeged, cunoscută și drept Biserica Votivă, este ridicată în Piața Dóm, în centrul orașului. Povestea ei pornește de la marea inundație din 1879, când apa a distrus aproape tot Szegedul, iar locuitorii au promis să construiască o biserică după refacerea orașului. Lucrările au început în 1913, dar Primul Război Mondial a oprit șantierul, construcția fiind reluată în anii 1920 și terminată în 1930. Cele două turnuri ajung la aproximativ 90 de metri, iar clădirea folosește în principal forme neoromanice, alături de detalii gotice și bizantine. În interior sunt mozaicuri, vitralii, picturi și o orgă cu peste 9.000 de tuburi. Lângă catedrală este Turnul Sfântului Dimitrie, rămas dintr-o biserică mai veche și considerat cea mai veche construcție a orașului. Cititi detaliile »

Catedrala din Pécs, cu hramul Sfinților Petru și Pavel, este construită în apropierea centrului vechi al orașului și poate fi recunoscută după cele patru turnuri de 60 de metri. Episcopia de Pécs a fost fondată în anul 1009, iar actuala catedrală are la bază o biserică ridicată în secolele XI-XII. Clădirea a trecut prin incendii, războaie și numeroase refaceri, iar în perioada otomană o parte a ei a fost folosită drept moschee. Forma de astăzi vine în mare parte din reconstrucția făcută între 1882 și 1891 după planurile arhitectului Friedrich von Schmidt. Interiorul păstrează picturi, sculpturi, capele și o criptă veche, iar orga a fost construită de cunoscutul meșter József Angster. În 1991, Papa Ioan Paul al II-lea i-a acordat rangul de bazilică minoră și a vizitat biserica în același an. Cititi detaliile »

Centrul istoric Sopron păstrează străzi medievale, case baroce, biserici și urme ale vechiului oraș roman Scarbantia. Piața Fő tér este punctul principal al zonei vechi, iar în jurul ei sunt Turnul de Foc, Biserica Caprei, Casa Storno și Casa Fabricius. O mare parte din oraș a ars în 1676, iar reconstrucția din anii următori a dat multor clădiri aspectul baroc păstrat astăzi. Sub străzi și case au fost descoperite ziduri, drumuri și alte resturi din perioada romană. Turnul de Foc a fost construit pe fundațiile unei porți romane și a devenit simbolul orașului. Sopron este cunoscut și pentru referendumul din 1921, când locuitorii orașului și ai satelor din jur au votat ca zona să rămână în Ungaria. Centrul vechi se parcurge ușor la pas, principalele clădiri fiind grupate într-o zonă mică. Cititi detaliile »

Centrul istoric Pécs păstrează urme din perioade foarte diferite, de la orașul roman Sopianae până la cei aproximativ 150 de ani de stăpânire otomană și dezvoltarea din secolele XIX și XX. Piața Széchenyi este punctul central al zonei vechi, iar aici se găsesc fosta moschee a pașei Qasim, Primăria, clădiri istorice și fântâna Zsolnay. La câteva străzi distanță sunt Catedrala Sf. Petru și Pavel, Palatul Episcopal și vechea necropolă creștină din secolul al IV-lea. Sub centrul actual au fost descoperite camere funerare romane decorate cu picturi, incluse în patrimoniul mondial UNESCO în anul 2000. Străzile pietonale Király și Ferencesek păstrează case, cafenele și clădiri ridicate în mai multe etape. Moștenirea otomană se vede în fostele moschei și băi, în timp ce ceramica Zsolnay apare pe acoperișurile și fațadele mai multor clădiri. Cititi detaliile »

Satul vechi Hollókő este în nordul Ungariei, în ținutul Nógrád, și păstrează casele tradiționale ale comunității Palóc. Nucleul vechi cuprinde peste 50 de gospodării, construite de-a lungul unei străzi care se desparte în două în jurul bisericii. Casele au pereți albi, acoperișuri înalte și prispe din lemn, iar forma actuală vine în mare parte din refacerea satului după incendiul din 1909. Localnicii au reconstruit atunci gospodăriile după modelul vechi, folosind materiale și tehnici tradiționale. În centrul satului este o mică biserică romano-catolică ridicată în secolul al XIX-lea, cu turn din lemn. Unele case găzduiesc astăzi mici muzee și ateliere, iar altele sunt încă locuite. Deasupra satului sunt ruinele Castelului Hollókő, construit în Evul Mediu. Satul vechi și zona din jur au intrat în patrimoniul mondial UNESCO în 1987. Cititi detaliile »

Castelul Diósgyőr este în orașul Miskolc, la poalele Munților Bükk, pe o stâncă ridicată deasupra văii pârâului Szinva. Prima cetate de piatră a apărut aici după invazia mongolă din 1241–1242, iar în secolul al XIV-lea regele Ludovic cel Mare a refăcut-o ca reședință regală gotică, cu patru turnuri mari și un palat între ele. Castelul a devenit apoi reședință pentru mai multe regine ale Ungariei, motiv pentru care este cunoscut și drept „Castelul Reginelor”. În 1381, aici a fost ratificat Tratatul de la Torino, care a încheiat războaiele dintre Ludovic cel Mare și Veneția. După secolul al XVI-lea, fortificația a început să se degradeze, iar în secolul al XIX-lea ajunsese în mare parte ruină. Cercetările arheologice au început în 1962, urmate de lucrări de restaurare și reconstruire a unor părți ale castelului. Cititi detaliile »

Castelul Vajdahunyad este în Parcul Orașului din Budapesta, lângă Piața Eroilor, și arată ca o fortificație medievală, deși a fost construit la sfârșitul secolului al XIX-lea. Arhitectul Ignác Alpár l-a proiectat pentru Expoziția Mileniului din 1896, folosind modele luate de la mai multe clădiri istorice din fostul Regat al Ungariei. Partea gotică este inspirată în mare măsură de Castelul Corvinilor din Hunedoara, de unde vine și numele Vajdahunyad. Alte clădiri copiază sau adaptează arhitectura romanică, renascentistă și barocă. Prima variantă a complexului a fost făcută în principal din lemn și materiale ușoare, dar succesul expoziției a dus la reconstruirea sa din piatră și cărămidă între 1904 și 1908. Astăzi, în castel funcționează Muzeul Agriculturii din Ungaria, iar curțile și o parte din clădiri sunt deschise publicului. Cititi detaliile »

Castelul Boldogkő este în nord-estul Ungariei, lângă satul Boldogkőváralja, pe o creastă stâncoasă din Munții Zemplén. Fortificația a fost construită în secolul al XIII-lea, după invazia mongolă, pentru a apăra drumul care ducea spre Košice și valea râului Hernád. Prima mențiune scrisă datează din 1282. Castelul a trecut apoi prin mâinile mai multor regi și familii nobiliare, fiind ocupat în secolul al XVII-lea și de trupele lui Imre Thököly. În 1701, o parte din fortificații și clădiri a fost aruncată în aer din ordinul împăratului Leopold I. Mai târziu, unele încăperi au fost folosite pentru depozitarea cerealelor, iar în secolul al XIX-lea familia Péchy a făcut lucrări de refacere. Astăzi, vizitatorii pot vedea curțile, turnurile, palatul, temnița, expoziții militare și pasarela din lemn care duce spre punctul de belvedere de pe stâncă. Cititi detaliile »